Am revenit.
Salutare tuturor!
Au trecut cateva luni bune de cand nu am mai scris nimic pe blogul meu. Poate va intrebati de ce totusi l-am facut? Imi place foarte mult sa scriu si sa imi fac ordine in minte scriind. Scot din mintea mea cuvintele care conteaza pentru mine. Nu tot ce ne trece prin minte are valoare, de aceea Cuvantul Lui Dumnezeu ne spune clar ca orice gand trebuie sa il trecem printr-un filtru, iar acel filtrul este intrebarea: Ii place Domnului meu ce gandesc? (Orice gand il fac rob ascultarii de Cristos). Sa ne ajute Dumnezeu sa castigam batalia din mintea noastra si sa lasam sa se materializeze in Cuvinte si Fapte doar gandurile frumoase.
Despre noul album
Este incredibil cum Dumnezeu ne-a dat spor in iregistrearea celui de al doilea album.
In doua luni si jumatate am inregistrat 90% din album. Acum emotiile cresc deoarece inca nu stim cum va arata coperta si nu stim cand exact CD-ul o sa vada lumina, dar speram ca pana la sfarsitul primaverii totul sa fie gata pentru lansare albumului.
As vrea sa multumesc tuturor care ne-au finantat acest proiect prin faptul ca ne-au invitat sa cantam si nu ne-au lasat sa plecam cu mana goala. Este foarte important pentru toti sa inteleaga faptul ca performanta se face si cu bani iar banii se gasesc in buzunarele noastre. Atat timp cat suntem “zgarciti” cu aceste proiecte dedicate lui Dumnezeu nu avem dreptul sa criticam sau sa ne plangem de absenta performantei din lumea crestina.
Va vom tine la curent cu toate informatiile despre lansare, pana atunci Domnul sa fie cu voi si cu noi.
Si totusi zambetul nu este suficient
Suntem de foarte multe ori incurajati sau indemnati sa zambim des si larg, exista acele smile-uri pe care le vedem lipite peste tot, dar am ajuns la concluzia ca de multe ori zambetul este felul in care noi scapam de anumite persoane care au nevoie de ajutorul nostru. Oferim un zambet larg si credem ca am facut totul insa daca poti face mai mult si oferi doar un zambet cred ca acel zambet este de fapt ipocrizie.
Vorbesc despre subiectul asta pentru ca m-am saturat de zambetul celor care fug atunci cand trebuie sa ofere o mana de ajutor. Aici in Franta unde sunt pentru o luna am fost cazat la sediul firmei si am primit o masina de care sa ma folosesc, fiind destul de departe de supermarket si de Paris, insa nu dupa mult timp masina s-a stricat si nu au mai facut nimic sa o repare, nu le pasa. Dupa cateva zile “cazuse” si internetul si nu mai aveam cum sa comunic cu cei de acasa. Cum am spus, colegii mei din Franta nu erau afectati, se vedea ca nu le pasa, pentru ca nu faceau nimic pentru rezolvarea problemelor mele. Insa zambeau atat de frumos, cred ca cel mai larg si dulce zambet aici in Franta l-am vazut, insa zambeau unui om care pur si simplu avea nevoie de altceva.
Problemele intr-un final s-au rezolvat dar cu mari insistenta la care primeam zambete largi fara solutii.
Am invatat ceva de aici si anume ca atunci cand doar zambesc unor oameni pe care ii aud ca striga dupa ajutor sunt de fapt un mare indiferent, la urma urmei pacatos, pentru ca refuz sa fac un bine cand pot sa il fac.
Sfatul meu este ca zambetul sa fie cireasa de pe tort, zambetul sa fie punctul pe care il punem la sfarsitul facerii de bine. Totusi zambiti mereu facand bine.
